SUFLET DE OM - de Elena Iuliana Constantinescu

Pribeag, am vrut pustiul
Al meu ca să fie,
Să –i cern prin degete
Nisipul, arzând…
Și noaptea venită
În șoapta-nghețată
Îmi tremură-n carne…
Mi –e frig și aud
Pietre pocnind;
Ce vuiet solemn,
Ce glas omenesc
În durere!
Sufletul meu,
Sufletul tău
În durere !
E pustiu;
Durerea
Unui suflet de om.