Chiar de-i plina de lumina,
Raze dulci, ametitoare,
Eu sunt trista si straina
In aceasta inchisoare.
De mi-i sete, de-s flamanda
Cu causul palmei tale
Ma hranesti, cu-alura blanda
Si-mi faci pat din moi petale...
Daca tu ai intelege
Daca te-ai opri putin...
N-ai trai-n faradelege
Si-ai sti ca nu-ti apartin.
Si in loc de inchisoare
Fie ea, toata lumina,
Mi-ai da aripi sa ma zboare
Catre zarea cea senina.
Mangaierea ta mi-e lacat,
Patul de petale, chin...
De-ai privi, macar in treacat
Ochii mei....macar putin....
Ai lasa deschisa poarta
De la dalba inchisoare
Si-ai lasa sa-mi curga soarta
Printre razele de soare.
De voi vrea sa-ti fiu visare
De-mi va fi de tine dor
N-oi alege o-nchisoare
Unde bland, m-ajuti sa mor.
Nu-ti cladi tu fericire
Pe-a mea moarte, egoist
Si din prea multa iubire
Nu m-opri sa mai exist...
Lasa-ma sa zbor, iubite
Sfarma gratii, inchisoare,
Sa respir printre ispite
Existenta-mi trecatoare.
Si de-o trece fara tine
Viata mea, prin univers
Uita-ma te rog, mai bine
Si trecutul fie sters.
Te-oi ierta, de imi vei cere
Si voi transforma in vis
Condamnata-ti mangaiere
Ce-n lumina m-a inchis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu