Când vântul ce adie-n frunze noi
Peste paduri cu suflete perechi
Peste copaci-fantome-aduse inapoi
De toate ranile lor vechi...
Padurea ce-adie-n ganduri cenusii
Si-ascunde-n frunze moarte umbra mea
Ce se prelinge prin copaci pustii
Inconjurandu-ma apoi cu ea.
Si alta frunza dintr-o alta zi
Cazuta din acelasi vechi copac
Sunt chiar copacul ce va reveni
Padurea mea, cu tine sa te-mpac.
oct. 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu