Insingurati, parca n-ar fi de-ajuns,
Stingheri, prin lume vesnic rataciti
Si goi, cu timpu-n radacini ascuns
Si ochii de-ntelegere orbiti.
Pierduti, de netradare vinovati,
Abandonati in zambete pustii,
Stiuti, dar niciodata asteptati,
Atotcunoscatori, inerti, dar vii.
Aici, pe jumatate intelesi,
Razleti, printre capcane ilozorii
Adulmecati, panditi, dar nu alesi,
Blocati de propriile victorii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu