Peste case se aşează
Puful fulgilor de nea,
Un copil adânc visează
Pentru bradul lui, o stea.
S-a trezit de dimineaţă,
Stă la geam privind uimit
Printre florile de gheaţă,
Iarna care a venit.
Iese repede în tindă,
Chiuind, e fericit!
În braţe vrea să cuprindă
Albul ce şi l-a dorit.
Parcă nu-i vine să creadă,
Se aruncă prin nămeţi,
Face bulgări o grămadă,
Să-i arunce în băieţi.
Apoi, trist priveşte cerul,
Stă pe spate în zăpadă,
Nu simte cum muşcă gerul
Lângă bradul din ogradă.
Copilul nu vrea să vadă
Bradul când va fi tăiat,
Lacrimi dulci încep să-i cadă
Dar, îngheaţă imediat.
Sub cetină el îngână,
O colindă ,,Dalbă stea"
Cu plăpândă, mică mână
Mângâie o rămurea.
Lunecând sclipiri de gheaţă,
Fulgii cad necontenit,
Din ramură, pe-a sa faţă
Mii de stele-au răsărit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu