îngeroaica mi-a muşcat degetul mic
mârâind ca o felină în căldura palmei
şi-a unduit aşternutul albicios în calea tălpilor
nemolfăite încă în colţul buzelor
împreună aşezam tolănirea vieţuitului
la pieptul zidului deşirat ce creştea în tâmplele răsăritului
nopţi suflecate până la cot scăldau însetarea
sculptată a braţelor cu care ne iubeam epuizarea
culegeam împărtăşire din capătul aceleaşi sticle
fumam ţigară din ţigară răsuflare îngălbenită
venea din noi îngeri oameni şi lei deopotrivă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu