Nu mai aveam putere
decat sa implor:
“Sa nu ma uiti!”
Iti ceream ajutorul
de la marginea haului
ce ni se adancea intre
chemari.
Cuvintele se opreau
muribunde
in coltul buzelor
cusute cu ceara.
Sa nu ma uiti!
Imi urlau ochii
atat de tare, incat
asurzise intregul
orizont!
Sa nu ma uiti...
Ma prabusesc in mine
cu zgomot de rataciri sparte,
imi plec genele
deasupra viselor innoptate
si tac…
Sa nu ma uiti!
O lacrima se scurge
in pridvorul cearcanelor…
Nodul din inima
cerseste dureros cutitul
sau izbavirea prin flacari.
Felinarele stoarse de lumina
se inchid rand pe rand
peste mutenia ceasului
care si-a oprit
neinduplecata profetie
in dreptul lui cinci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu