Pe sub care-am strâns albastrul dimineţilor curate?
N-ai ştiut s-ascunzi tăcerea, nici în vise n-au fost scrise
Şoapte adunate-n taină, dăruite pe furate...
Melancolice colinde, aninate-n ramuri goale
Plâng şi-acum rătăcitoare printre inimi sângerânde;
Hohoteşte iar destinul, la răscrucile fatale
Când o pană frântă-n două mai suspină pe neunde...
Şi nebunii râd albastru, când în palmă prind epave
Ale ultimilor ploi...Ştii, când îţi cântam un fulger?
Ştii când îmi tunai un zâmbet şi ce-nlănţuiri grozave
Între trup şi gând ardeam...Şi ce-ngheţ urma, ce ger?
Mă deschid acum spasmodic, într-un ţipăt de lumină
Germinând sub întrebari şi-ndoieli fără răspuns;
Lasă-mi ploile albastre să mă spele de rugină,
De rugina toamnei tale şi de vina ce-am ajuns!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu