Când m-am durut - de Costel Suditu

Mereu mi-am zis să nu mai scriu despre durere;
Nu despre a mea Doamne!
Eu am învăţat să o mănânc şi-mi e uşor;
Despre aşa de multă câtă Ai dat omului;
Oare ce de la Tine am primit, cu adevărat i se spune viaţă?
Acestea toate ce simţim şi vedem,
Cum să le spunem?
Eu nu aşa am înţeles viaţa;
Nu spun că m-am săturat de durere,
Să fie, că nu îngraşă,
Dar eu aş spune astfel:
Când a fost de m-am durut,
Mama mea, de durere, râdea;
Când mi-am dat seama că dor,
Începeam să înţeleg durerea;
Acum, am un număr de ani de durere
Şi voi mai avea cât oi vrea Tu,
Că e darul cel mai de preţ
Pe care l-ai făcut omului
Până când va fi să trăiască.