Mai ninge-mă, iubite, cu dorurile tale
În noaptea asta albă, în care nasc poveşti
Cu Feţi Frumoşi şi zâne-n castele siderale,
Mai ninge-mă, iubite, cât încă, iarnă eşti!
Şi viscoleşte-mi trupul, cu zborurile tale,
Opreşte-te din zbucium, pe albele cărări!
Am alizee-n braţe, secundele-s domoale
Te-aştept, iubite, iarăşi, în miez de întrebări!
De ce din ramuri albe, mai plânge câte-o floare
Şi lacrima albastră se-ascunde printre nori?
Când ninge peste mine cu stele şi răcoare
De ce te-aştept pe tine, să mă aprinzi în zori?
..............................................................
Mai ninge-mă, iubite, cu florile tăcerii
Şi-ascunde-mă în tine, de umbrele durerii...
În noaptea asta albă, în care nasc poveşti
Cu Feţi Frumoşi şi zâne-n castele siderale,
Mai ninge-mă, iubite, cât încă, iarnă eşti!
Şi viscoleşte-mi trupul, cu zborurile tale,
Opreşte-te din zbucium, pe albele cărări!
Am alizee-n braţe, secundele-s domoale
Te-aştept, iubite, iarăşi, în miez de întrebări!
De ce din ramuri albe, mai plânge câte-o floare
Şi lacrima albastră se-ascunde printre nori?
Când ninge peste mine cu stele şi răcoare
De ce te-aştept pe tine, să mă aprinzi în zori?
..............................................................
Mai ninge-mă, iubite, cu florile tăcerii
Şi-ascunde-mă în tine, de umbrele durerii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu