Mă-nţeapă inima şi-acum,
Se strânge cât e ea de mare
Luptând cu viaţa, nu ştiu cum,
Căci am lăsat-o de nebun
Prin a trăirilor vâltoare.
Palpită izgonind suspine
Cu rugă către ursitoare,
Să-i curme-a dorului cruzime,
Că nu e nimeni să-i aline
Plesniri de bici usturătoare.
Să fie preschimbată-n piatră,
Departe azvârlită-n mare,
De o vei căuta vreodată
Să n-o găseşti, c-a fost iertată
De a iubirilor strânsoare.
Se strânge cât e ea de mare
Luptând cu viaţa, nu ştiu cum,
Căci am lăsat-o de nebun
Prin a trăirilor vâltoare.
Palpită izgonind suspine
Cu rugă către ursitoare,
Să-i curme-a dorului cruzime,
Că nu e nimeni să-i aline
Plesniri de bici usturătoare.
Să fie preschimbată-n piatră,
Departe azvârlită-n mare,
De o vei căuta vreodată
Să n-o găseşti, c-a fost iertată
De a iubirilor strânsoare.
15 Septembrie 2010, Ovidiu Stan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu