Ovidiu Stan - Lacrimă sărată

Am lăsat din nou să cadă
Peste-al timpului decor,
Doar o lacrimă sărată
Din trecutul plin de dor.

Să m-atingă cu descântec,
De inima nu-mi mai bate,
Să-mi aducă în lumină
Stropul meu de bunătate.

Să îmi umezească pleoapa
Şi vederea adormită,
Să privesc senin cum moartea
Se-nfiripă nedorită.

Să-mi adie buza rece
Peste glasul amuţit,
Să îmi potolească setea
Pe drum lung, spre asfinţit.

Am lăsat... Dar ţie, suflet,
Lacrima n-are ce-ţi face...
Doruri grele-ţi sunt mormântul,
Te-au ucis şi nu-ţi dau pace.

06 Iulie 2010, Ovidiu Stan