Octavian Petrescu - Revedere

Pentru cȃteva secunde,
Ȋnainte de-a pleca,
M-am ȋntors din nou la tine
Să te văd, să-ţi spun ceva…

Sufletul imi clocotea
Ca o mare agitată:
Acum plec şi cine știe
De-o să te mai văd vreodată!?

După luni de despărţire
Frica s-a adeverit:
Ȋntr-o zi, de la Arusy,
Am aflat că ai murit.

Acum dorul ne apasă
Și simţim al lui amar,
Căci tu nu mai ești acasă
Să ne-ntȃmpini iar în poartă,
Să ne-aștepţi acolo iar.

Ni se pare cȃteodată
Că te mai vedem zȃmbind,
Lȃnga părul vechi din curte,
Stȃnd ȋn capul mesei și de
Prin războaie povestind.

Dar e doar o amintire.
Sufletul îmi e pustiu.
M-am întors din lumea largă
Şi te-aş strânge iar în brate,
Însă este prea târziu...

Ce-am găsit, e doar o cruce
(Să ne ierte Dumnezeu!)
Iar în loc de-o-mbrăţişare
Îţi aprind o lumânare
Şi o sting cu plânsul meu.

(Octavian, 2006)

(în memoria bunicului meu)