joi, 23 august 2012

ZIDEŞTE-MĂ-N CUVÂNT de Paticia Serbanescu

Când noaptea vine, leg poveşti
În vis, mi-apare jumătatea,
Mai pot să aflu, cine eşti

Când îmi mângâi strofa, cu şoapta?

În visul meu, îţi văd doar chipul
Şi două aripi străbătând lumina,
Învăluit în zâmbetu-ţi şăgalnic
Dorul real, îmi răscoleşte tihna.

Căci tot ce e în jurul nostru
Nu lasă urme sau vreo vină,
Mai ţin iubirea în căpăstru
Să simt mireasma ta, de smirnă.

Mă rog spre zorii cei albaştri
S-arate drumu-acoperit de nor
Cate iubitul, dus printre sihaştrii
Să-i prind o aripă, în ultim zbor...

Tot versul pare-a fi o rugăciune
Gândul la Ana, mi-a atins fior,
Dar visul este plin de-nţelepciune
Zideşte-mă-n cuvânt, să pot să mor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu