Domnişoară, căprioară,
spune-mi
pentru-a câta oară
să tot cer
şi să nu-mi dai
tril de pasăre în mai?
Te tot strig prin munţii mei,
vorbele îmi sunt scântei
care pier
şi care cer
alb suişul către cer,
sufletul tău giuvaer.
Domnişoară, căprioară,
Adă-mi cântec de izvoară
şi mai dă-mi din palma ta
să sorb sufletul de stea.
Dă-mi din apa ta cea vie
cântecul de ciocârlie
şi-al ei zbor
plutind pe nor
pân' la poarta stelelor,
doar m-oi izbăvi de dor.
Doar m-oi izbăvi de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu