Te-am cautat in taina Inceputului,
pe calea ce despartea
noaptea de zi.
Te-am pictat in odiseea fluturilor
ce dansau spre-ntampinare...
Cand vantul a adus norii desertaciunii,
am strigat cu fulgere inebunite de dor..
sa pot strapunge negura
mumificarii.
Am amortit...
Doar ochii mei vedeau timpul
cum se scurge printre genele sufletului-copil
ce chicotea in caldura focului,
care juca, in vapai,
pe geografia inimii,
in dreapta cerului,
unde-au sosit furtunile de vara.
Sub mantia asfintitului,tarziu,
ai rasarit-Minune
din ploile ce au topit noaptea,
cu sopitrile unui curcubeu
ce cuprindea si Cerul si Pamantul.
Am inflorit in palma Dragostei tale,
in plamadeala sufletului
ti-am crescut...
Dar...ai apus...
Auzi?...
Printre ridurile pamantului,
radacinile noastre cauta izvorul
Inceputului,
in care zeii vazduhului
jelesc clipele netraite.
Undeva,in castelul fagaduit,
se inrameaza iara noaptea.
Noi,dezarmati,adormim...
Pe aripile visului,ingerii
imi canta asteptarea,
iar eu...plang
peste ploaia care
nu mai (re)vine...
(Iubitul meu,
mi-e tare dor de Tine)