Şi cântă printre fibrele mele
Ea;
Care plânge sub piele
Şi face secunda să plângă,
Să ude minutul ce rugă
Închină orei, săraca
Şi ea aplecata
Sub vălul ei de cântare
Ce moare mereu şi învie;
Of, tu vioară ce mie
Îmi cânţi cu arcuşul stricat!
Mai taci şi mai mori în cântat,
Să-ţi pun aprinsă o ceară
La capătul tău de vioară,
Ori cântă şi altuia frate,
Cântatul acesta de moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu