Trupul meu, totul, e numai cuvânt,
În Poemul acesta îşi află popasul,
Umblă acum Dumnezeu pe pământ-
Voi nu-I auziţi răsuflarea şi glasul?
În Ochiul din lacrimă, în pragul din poartă,
În tot dinăuntrul şi dimprejur
Dovezi sunt destule, oriunde vă poartă
Gândul amiezii fără cusur...
Umblă acum Dumnezeu pe pământ
Şi-adeseori simt cum îmi iese în cale-
Îţi mulţumesc, Tată a toate, că sunt,
Aici, în Umbra Flăcării Tale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu