Voi cere… de Mihaela Codleanu

Voi cere ochilor să se prefacă-n frunze,
Voi cere pleoapelor să se prefacă-petale,
Voi cere pielii să se prefacă-n scoarţă,
Voi cere corpului să se prefacă-n trunchi.
Voi cere mâinilor să se prefacă-n ramuri,
Voi cere picioarelor să se prefacă-n rădăcini.

Mă voi implânta adânc în pământ…
Frunzele mele vor tremura,
Petalele vor fermăta,
Scoarţa mă va feri de ploi şi vânturi,
Trunchiul si ramurile nu mi se vor clătina
Cu o singură îndoială!
Mă vor susţine rădăcinile…

Mă bucur că voi fi arbore
Căci am oboist să fiu om.
Mă bucur c-o să-nvăţ să tremur, să cresc
În alt fel… faţă de cum ştiam!
Mă bucur că o să umbresc
Doar pe cei ce mă vor iubi.
Mă bucur că voi fi spălată cu rouă
Şi voi fi ştearsă de soare,
Că voi fi plină de păsări si licurici!
Străină de singurătăte şi durere…

Poate atunci, poate doar atunci altfel m-ai iubi!