Primăvara mă iubeşte –
Lin şi tandru mi-a şoptit;
Ca o fată, ce roşeşte,
Când e gata de iubit!
Mi–a promis că, dintr-odată,
Va sosi - cu ales alai...
Înflorată, parfumată,
Înverzind suflet şi plai.
Mi-a şoptit cum că, „Iubire”
E-al tău nume, în general...
Şi eşti strop de strălucire
Dintr-al soarelui pocal.
Mi-a mai spus că-n gând şi fire
Sufletele – unul ni-s
Şi tot ea, mi-a dat de ştire,
Că, noi, ce trăim nu-i vis.
Şoapta ei, atât de caldă,
M-a trezit din reci căderi...
Şi–acum, sufletul mi-l scaldă,
Însorite adieri.
Deşi-i pâclă şi e zloată,
Iară iarna-i încă-n toi –
Dorul meu-n al tău înoată,
Căci, iubito, amândoi
În curând, o ştiu prea bine,
Precum mieii vom zburda –
Căci legaţi, de sus, ne ţine
Steaua mea sau steaua ta.
Vom zburda prin iarba crudă,
Pe sub cerul siniliu...
Voi striga, lumea s-audă,
Că iubesc şi mă simt viu!
...Primăvara ne iubeşte –
Tu, iubito, mă iubeşti?!
Printre sărutări, zâmbeşte –
Sufletul să-mi primeneşti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu