Prind cu palma-mi efemeră
frumuseţea lui rotundă
şi-n privirea ta profundă
eu tot trec spr-o altă eră,
Unde scena e un cântec
şi-unde-actorii toţi zâmbesc;
mărul e dumnezeiesc:
e iubire şi descântec.
Ia-l şi tu, dar dă-mi-l mie,
nu-l lăsa să stea pe ram
şi voi fi un nou Adam
încărcat de poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu