duminică, 24 februarie 2013

mărul tău de Leonid Iacob


Prind cu palma-mi efemeră  
frumuseţea lui rotundă  
şi-n privirea ta profundă  
eu tot trec spr-o altă eră,  

Unde scena e un cântec  
şi-unde-actorii toţi zâmbesc;  
mărul e dumnezeiesc:  
e iubire şi descântec.  

Ia-l şi tu, dar dă-mi-l mie,  
nu-l lăsa să stea pe ram  
şi voi fi un nou Adam  
încărcat de poezie.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu