din nou lumea de la cap la coadă.
este simplu când tu nu ești aici
când nimeni nu mai este aici
și nimic nu doare ca într-un poem.
luminile se sting departe.
câte o stea căzând, câte o viață.
rup o pâine în două și râd.
mă simțeam atât de vinovat când
îmi lipeam obrazul de coapsele tale și
mă luptam cu singurătatea, ce pândea
tăcută, ca o umbră neîmblânzită
momentul potrivit
să-mi pună o etichetă de mort la mână.
...
noaptea, un vis se repetă de când tu ai plecat
de când ei au plecat, de când voi ați plecat.
în vis, sunt mereu în mijlocul unor tranșee
în jurul meu cadavre ciopârțite, sânge și noroi
iar eu ghemuit, strig, strig cât mă țin plămânii
într-o liniște infinită:
suflete, nu vezi că suntem în război?
totul este cu mult mai simplu acum
când am totul de pierdut.
sunt un actor nereușit în fața unei
camere goale, de filmat -
realizând pentru întâia oară în viață
că pentru a-mi juca rolul și a plânge
în hohote precum dictează scenariul
am fost silit să-mi trăiesc drama
cu adevărat"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu