întoarce-mi noaptea cu mireasma ta
când spiritul se-nalţă şi clipa ne-mpreună,
să fie scut iubirii, când va cădea o stea...
cu sărutarea-ţi dulce, în mângâieri de lună.
în noaptea noastră, cerul ne face loc
în ritm de dans, paşii ne cată iambii,
timpul iubirii va ajunge la soroc
şi-n suflet, port amestec de vivaldi...
caldura ta mă-mbie, las somnul între gene,
din cer coboară mângâieri cutremurate,
mă rascoleşte sărutatrea ta, când geme
trezind toţi elfii, cu aroma-ţi dintre şoapte.
învie zorii, iar roua cu iubire e dospită
soarele-nghite noaptea pe cerul azuriu,
se colorează-n alb, rapid e risipită
mireasma îţi rămâne, în sufletu-mi pustiu.
nicicând nu e târziu, să regăseşti iubirea
pe cerul vieţii vin şi pleacă stelele,
numai aşa, poţi să-nţelegi menirea
dansând cu ele-odată... mereu schimbându-le.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu