ÎNTUNERICUL de Irina Nedelciu

Cu paşi rătăciţi, colind, pe oriunde
Cu gânduri febrile, căzute în umbre
Cu ochi lăcrimaţi, în tăceri sfărâmaţi
Cu sufletul prins, în lanţuri de brazi.

În golul rămas, în trupul lovit
De arşiţa verii, de dor neîmplinit
Răsar din neant, mici muguri de brad
S-alinte în taină, iubirea de drag.

Răvaşul speranţei mi-aduce în plus
Rupturile vieţii şi-un gând ce nu-i spus
Fantasme de vise, ce-mi ard paradise
Lăsând iar fereastra-mi, cu-obloanele-nchise.