ZBURĂTĂCESC de Stefan Oana Valentin

idei înaripate

în piața centrală 
a gândului.
și-mi fug vesel...

liniștea calmă
își lasă miere
pe degete subțiri.
și le ling prelung...

muzica 
e adiere de poem
în cioc de mierlă.
și cânt tare...

muntele sânului
are doar un vârf
și-i curg izvoare albe.
de dor înmiresmat...

nebunia sublimă
e aparținere de eu
cu brațe aprinse.
la tălpile TALE...

poeme scriu
în iamb sau metric
de picior de pahar.
plin de adevăr...

cine e părinte 
de vânt,
oare zburătăcirea
de creieri?