crâmpei e timpul
ce-a rămas şi voi ajunge Sus...
Te-aştept să vii iubitule, de eşti a mea sortire
sublim e totul între noi, uniţi suntem în fire.
Colind tot universul, ating văzduhul lin,
m-adie-acea răcoare, parfum suav de crin,
Cuprinsă-n steaua mea cu spirit îngeresc
sting chinuitul dor, râvnind plaiul ceresc.
Cu lacrimile adunate în ochi umbriţi de păcate
aştern vălul înserării cernând paşii cugetării,
Noaptea învie mândra lună, dorurile mi le-adună
voi dormi aici în stei, pe un pat... din flori de tei.
O scânteie mă alină, în loc fără de lumină
fără rug şi fără aştrii, că-mi vin ochii tăi albaştri
Duhul vrea eliberat... cade zbor pe înserat,
amorul l-oi presăra, de-om ‘nopta pe steaua mea.
Timp s-aşterne în sortire, într-o sfânt-ademenire
grabă au clipele noastre ce-s cuprinse-n veşnicie,
Întinderea e vastă, grădini înmiresmate
dar numai împreună ne-om bucura de toate.
Regatul cerului pe nor, primeşte-un duh rătăcitor
popas făcea în umbra mea şi trupul său, mă încălzea...
Amor sublim şi cânt divin, în braţul care m-atingea
cu unduiri năuce, mătasea ierbii vrând s-o culce...
Şoapte multe, foc în spuze, mierea-i scursă de pe buze
dragostea în miezul verii, e-nfăşată-n umbra serii,
Luna se-nalţă şi dispare, singura stea este într-un nor,
mă las la voia întâmplării, când voi pleca c-un ultim zbor.
Te-aştept să vii iubitule, de eşti a mea sortire
sublim e totul între noi, uniţi suntem în fire.
Colind tot universul, ating văzduhul lin,
m-adie-acea răcoare, parfum suav de crin,
Cuprinsă-n steaua mea cu spirit îngeresc
sting chinuitul dor, râvnind plaiul ceresc.
Cu lacrimile adunate în ochi umbriţi de păcate
aştern vălul înserării cernând paşii cugetării,
Noaptea învie mândra lună, dorurile mi le-adună
voi dormi aici în stei, pe un pat... din flori de tei.
O scânteie mă alină, în loc fără de lumină
fără rug şi fără aştrii, că-mi vin ochii tăi albaştri
Duhul vrea eliberat... cade zbor pe înserat,
amorul l-oi presăra, de-om ‘nopta pe steaua mea.
Timp s-aşterne în sortire, într-o sfânt-ademenire
grabă au clipele noastre ce-s cuprinse-n veşnicie,
Întinderea e vastă, grădini înmiresmate
dar numai împreună ne-om bucura de toate.
Regatul cerului pe nor, primeşte-un duh rătăcitor
popas făcea în umbra mea şi trupul său, mă încălzea...
Amor sublim şi cânt divin, în braţul care m-atingea
cu unduiri năuce, mătasea ierbii vrând s-o culce...
Şoapte multe, foc în spuze, mierea-i scursă de pe buze
dragostea în miezul verii, e-nfăşată-n umbra serii,
Luna se-nalţă şi dispare, singura stea este într-un nor,
mă las la voia întâmplării, când voi pleca c-un ultim zbor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu