reflecţii... de Mihaela Aldea

cel care are frumosul în sine

prin vene îi curge curat
în suflet are cerul
şi calcă pământul în vârful degetelor
să nu-i omoare
sămânţa de viaţă
în priviri are zarea
nu se poticneşte să privească
siluete arcuite cu migală
de linii curbe
ce înţeapă frânt 
atât de aproape 
aude doar sunete
în simfonia timpului
zgomotelor le pune lacăt
în fiecare secundă

cel care are frumosul în sine
ştie că nimic nu înecepe
şi nimic nu sfârşeşte
cu el