De versul tău domol
Ce vine din adăncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenușiul sol
Refredonănd cântarea
Vazoanelor cu glastre
Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veșnicia cu versul inocenței
Ași vrea să fug de ține
În albul glacial
Ași vrea să uit de ține
Pe undele frecvenței
Sunt speriat de ține
Și nu mai am păreri
Și nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune
Și nu găsesc cuvinte venind de nicaeri
Să-ti cânt poemă mea
Copilule- minune...
Ce vine din adăncuri de depărtări albastre
Ce rupe verde firav
De cenușiul sol
Refredonănd cântarea
Vazoanelor cu glastre
Sunt speriat de tine
De geniul fatal
Ce îmbină veșnicia cu versul inocenței
Ași vrea să fug de ține
În albul glacial
Ași vrea să uit de ține
Pe undele frecvenței
Sunt speriat de ține
Și nu mai am păreri
Și nu mai am puterea
Să spun ce voi a spune
Și nu găsesc cuvinte venind de nicaeri
Să-ti cânt poemă mea
Copilule- minune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu