Muntelui, plecăciune!... de Radu Adrian Gelu

Pătura de ceaţă cleştar

sub vântul rece şi amar 
sărută alpinele crenele 
a îndrăzneţelor castele.

Contur alb-ntunericime
o impunătoare înălţime
atemporal-n cristale pure
ridică dalbe vârfuri dure.

Abrupte-n ţurţuri castre
văile şuieră taine albastre 
umbre instabil alunecânde
s-adună şi dispar plăpânde.

Stâncile-n sanctuar sărută
puritatea cerului absolută
clipiri de stele cutreierate
veşmântă reflecţii argintate.