Frumos de Veronica Simona Mereuta

e pomul ce ne cuprinde in brate aripile,

cu tot cu rod
liber zambetul sa lumineze
cand umbra lui e racoare si sprijin,
ragaz de umplere cu zbor

Stii,mereu mi-am dorit sa vad un cocor,
de-aproape,
chiar daca n-ai crede,
sta scris undeva ,de-i spune soarta,
ca sunt gard sau poarta,
si cele de le mai faci cu mana ta,
cand mandru iti incercuiesti
gradina,livada,cetatea
cu iluzii,

Iubesti pentru ca vezi,
pentru ca mai sari gardul
(fara teama de scranteala delicatului ahile personal)
mai altoiesti un pom,
mai plivesti o buruiana,
ca treaba sa mearga
si-n alta ograda.