Trei nopţi... de Catalin Ciorba

Trei nopţi, atât nu am dormit,

Sunt singur, dar sunt fericit.

În prima noapte, te-am visat,
Veneai încet pe înserat,
Şi miroseai a muguri noi,
Te-mbrăţişam, eram doar noi,
Şi mirosea a fân cosit,
Păşeam pe drumul răsucit,
Te sărutăm uşor pe gât,
Zâmbeai, tu nu voiai mai mult,
Apoi de vorbă mă-ntrebai,
Eu te priveam, tu tot vorbeai,
Şi dintr-o dată m-am trezit,
Zâmbind, dar tare năduşit.

A doua noapte fericit,
Sigur, din nou ne-am întâlnit,
O sărutare ţi-am furat,
Sau... parcă tu, m-ai sărutat.
Te-am dezbrăcat încet apoi,
Te mângâiam pe sânii goi,
Eram extrem de fericit,
În iarbă, când tu te-ai trântit,
Şi-mbrăţişaţi ne sărutam,
Şi de iubire ne-mbătam,
Eram eu sus... sau tu erai,
Şi mirosea a flori de Mai,
Nici nu mai ştiu cum s-a sfârşit,
Dar m-am trezit, tot răvăşit.

A treia noapte, când de fapt,
Puteam să fac şi un infarct,
Ne-am cunoscut aşa... ştii tu,
N-ai îndrăznit, să îmi spui nu,
Şi gura ta cu buze moi,
M-a căutat şi eram... goi,
Te-am strâns la piept, parcă-am dansat,
În ritmul nostru, legănat,
Pe cer, erau... nici nu contează...
Ca tine nimeni, nu dansează,
Eu am murit de două ori,
Dar tu, pluteai, cred că prin nori,
Sunt singur, dar sunt fericit.

Nu, m-ai crezut, cred, când ţi-am spus,
Că n-am dormit, ţi-am zis... sunt dus.

Catalin Ciorba