În dimineaţa în
care nu m-aş regăsi în ale mele,
pot să le
spun,păreri,iluzii reminiscente de viaţă,
aş căuta
înfrigurată drumul spre înafară,
de tot ce umple făr' de rost,aluviune de ploaie nefastă,
în eu,nenumit încă pe de-a-ntregul,de-al
necunoscutului asediu.
Te caut,chiar dacă n-am habar ce fac,nu-mi e de
trebuinţă
gândul şi deşertăciunea lui,doar parfumul acela de
tei,
ştiai că înfloreşte şi mi-e dor să-l umplu în loc
de amar,
să fac din el hotar de fortăreaţă morgană,
"a fi sau a nu fi" e un tărâm nu o
boală?!
Dacă aş vrea să fiu fluture,nu mi-ar trebui aripi
noi,
să mă ţină la dospit într-un cocon domol,
niciodată nu mi-au ieşit la iveală din prima
dorinţele,
chiar de le-aveam înscrise în interiorul
pleoapelor,
cititul cere timp,pe care îl câştigi cu
greu...cinstit.
Dacă noaptea n-aş avea de numărat stele,sau oi,sau
şeaua
de cal măiastru...somnul n-ar ajunge pe tărâmul
dorului,
al depărtării rupte de lacrimă,acolo unde surâsul e
,pe de-a-ntregul zâmbet de soare,apoi clar de lună,
să mă adune din toate cele în care mă pierd de când
am răsărit...
25.05.2012
Vero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu