Omul de pământ... de Nicoara Nicolae Horia

De pământ sunt, nu de piatră,
De pământ cernut de țară,
Cu lumina de pe vatră
Dorurile ei mă ară...

Fericită mi-e ființa
Cât cuprinde zarea toată
Și se bucură sămânța
De țărâna ei curată.

Poarte alții măști pe față
Și pe sufletul bolnav,
Să fiu sănătos în viață,
Nu mă vreau averii sclav!

De pământ sunt, nu de piatră,
Sete după aur nu mi-i,
Știu și simt că e deșartă
Toată bogăția lumii...