Taci,fii linistita! de Lavinia Amalia

Vantul sufla,valul frange
Clocotind furtuna mare...
Parca si natura plange
Pana dincolo de zare
Bratele-s neputincioase,
Vaslele sunt inutile
Toate fortele sunt stoarse
Si plecate si umile.
Suntem prinsi in disperare
Iar furtuna-i tot mai deasa
"Ne lasi sa murim pe mare,
Doamne,Tie chiar nu-Ti pasa?"
Mainile intinzi spre apa
Ce-a pornit dezlantuita
Glasul Sau inunda zarea:
"Taci,fii linistita!"
O,Sfant Tata,cate valuri
N-au venit sa ma doboare
Si uitand ca Tu esti pacea
M-am luptat cu disperare.
Inima urla ca marea
Gandurile zbuciumate
N-au putut gasi salvarea
In efortul meu de fapte.
Dar atunci in incercare
Inima,ce fericita