ALEŞII... de Patricia Serbanescu

Moto: Căci atunci când se ridică sus oamenii de nimic... 

nelegiuiţii mişună pretutindeni.(Psalmul 11)

Aştept trompeta care doarme-n dorul lelii
Peste noian de vise... pe mormânt...
Poate-n sfârşit, o să-njugăm la carul vremii
La soarta ţării! că e darul cel mai sfânt!

De n-om trezi cu totii in picioare
N-om critica pe nimeni, niciodată!
Dar vom deschid ocnele de sare
Şi-om presăra-o fin...neprelucrată...

Refuz să mă tot bâlbâi prin reforme,
Mă tot gândesc ce are neamul meu divin...
Caci am primit de peste tot... doar norme
Încă primim, din occident... ordin.

De ne-am uni cu fraţi plecaţi peste hotare
Am fi ca frunza... şi crescuţi ca iarba
Şi-am dovedi ca n-am trăit degeaba,
Formând precum strămoşii... 
O Românie Mare!