a destinului curbă,
între însorit şi
întunecare
se cer una pe
cealaltă,
între dute-n-colo,vino-n-coace,
sunt puncte de vedere hotărâtoare,
nisip mişcător de dună şi ţărm de mare.
Te aştept,de fiecare dată altfel,
cu o întrebare,pretext de tăcere,
îţi iubesc mângâierea din palme şi
te alung ,să-mi pot aminti de mine,
privind pustiul ce ne desparte.
De mult nu-mi mai fac noptile albe,
la ce bun semnul de carte,
când depărtarea te-adună şi viaţa
te-împarte din glezne la tâmple,
şuvoi de dorinţe deşarte?!
încă mai număr secunde,
vinovată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu