Sunt de Veronica Simona Mereuta

străin de viaţă şi moarte,
undeva la mijlocul drumului
sub formă de cărare sau car şi boi,
deopotrivă buni şi răi,
lăsând cailor grija de-a nu muri
înaintea câinilor,stăpânilor...
altor vieţuitoare ce nu ştiu ce spun.

Sunt
îmbibat de verde,
chiar de nu posed clorofilă
ori alte poţiuni dătătoare de har şi muză,
visez la o peluză suspendată
deasupra acelui pom
ce te face să te crezi om
fie şi numai pentru că
ai incercat să afli
dacă epilogul se asortează
cu introducerea.

Sunt
marcant de rebelă
într-un cer îndeajuns de etern
necesar şi suficient încărcat de stele,
cât de aprins personala galaxie,
cât de ridicat
muntele personal de înţelepciune şi îndurare,
umbrela umilă de vreme rea.

Sunt
acelaşi eu,
chiar de-mi schimb părul,
din lung în scurt,
acelaşi mi-e urletul
către luna ce-o simt aproape,

în tot de-a una!