Metamorfoză de Veronica Simona Mereuta

Cuib de rândunică atins de 
blestemul pustiului din frunzele de toamnă
Elipsă de suflet 
repetând miracolul naşterii
din pământul înflorind primăvăratic
Amorsă de iubire
pentru fiecare grăunte de adevăr
câştigat cu osteneala zborului frânt
şi păstrat apoi,iluzoriu,
în caseta cifrată a timpului,
metamorfozat în vis cu aplicabilitate terestră.
Armonie de culori,
disecate în nuanţe de umbre,
condensate în întunericul definitiv,
al lamentărilor unui "Va fi..."
fără şanse de început.
Fantomă albastră
ridicată deasupra jăraticului,
purtată pe aripi de şarpe 
cu solzi de argint
către genune de uitare.

Carnaval de suflete triste
bântuind prin taverna Hades-ului,
în aşteptarea miracolului întrupării
în mugurele de fluier
ce va purifica durerea
până la esenţa surâsului
înaintând victorios
către zâmbetul omului drept,
fără nevoi inutile,
precum aceea de a fi îndreptat.

Început de izvor
adunat din lacrimi şi rostogolire,
întru credină nesfârşită
dar nu orbită de adânciri
închipuite la nesfârşit
într-o margine de prăpastie
interminabilă...