Căci doar răsfoieşti, nu’ntelegi o iotă,
Poate-aşa percepi, înşirând doar rime
Mă bazez pe versuri, aşteaptă gramotă !
Mi-ai fost drag iubit, te cătam în şoapte
Străjer între lacrimi, încă-mi eşti aproape,
Păstrază-mă-n iris şi-n umbra din noapte
Topi-vom gheţarii, ce drumu-i împarte.
De-ai fi mai mereu aici, şi-ntr-o doară
Iubirea ne-atingă, să ne mistuiască,
Că-i vremea să ardă…acu-i primăvară
Lumina de-afară, ne calăuzească....
Aş vrea să gângureşti, numai fără măsură
Voi lua iar bidiviul, spre tine voi goni,
De-oi auzi cum sorb, şoapte din a ta gură,
M-oi aştepta spre seară, şi-n ochi, te voi privi.
Vom număra fractali, cum ai promis
Mişcându-ne în spaţiul dintre goluri,
Şi-o să-nnotăm… către matrice prin abis
Tot căutând pe sus, şi celelalte roluri.
Vom întregi creaţia în a sa măreţie
Căci viaţa ne va fi ca pala unui vânt,
Nimic nu va trebui să facem, să se ştie
Numai să aşteptăm ferice, doar tăcând.
Mă tot caut în mine, mai nimic nu găsesc
Aş vrea să mă zăresc, cu-n suflet suprapus,
Mă răvăşesc mereu, încă simt că trăiesc,
Cândva, slobodă-oi fi, am doar bilet de dus…
Departe de pământ, prin ceruri, galaxii
Putea-voi să privesc o vastă panoramă,
Ce bine-ar fi să ne-ntâlnim, într-o frumoasă zi
De nimeni si nimic, nu ne mai fie… teamă.
05.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu