Venea înspre pământuri din cer înţelepciune,
ce-o adunau sihaştrii şi o credeau minune,
trăiri pe care dânşii ferindu-le de moarte,
le-au dat o formă nouă şi au numit-o carte.
S-a aşezat în vreme trăirea omenească,
schimbându-se din haos, în ordine lumească
să poată să o ducă prin timpuri mai departe,
au strâns ce-i bun din toate şi au numit-o carte,
Ce-a zămislit în lucruri statornice natura,
a copiat poezia, pictura şi sculptura
şi preschimbând frumosul, în muzică şi arte,
l-au rafinat ca formă şi au numit-o carte.
Dar peste toate astea, a lumii devenire,
cu lunga ei cărare şi-n viitor menire,
au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte,
au scris-o în versete şi au numit-o carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu