Fericiţi sunteţi cu toţii
Când în casă-i cald şi bine –
Dragostea vă înconjoară,
Aveţi tot ce-se cuvine!
Mamă, tată şi bunici,
Locuri dragi şi jucării,
Dar mai sunt în astă lume
Trişti copii, cu noi amici,
Că i-am cunoscut pe stradă-
Casa lor este-n zăvoi
Eu aş vrea să-i duc la mine
Şi să îi scap de nevoi.
Complicat este a spune
Că a vrea şi a putea
Sunt cuvinte dintr-o limbă
Ce-mplinire nu le da.
Case sunt pentru cei mici,
Ajutaţi sunt ei să crească,
Dar dorul ,cine mai poate
În suflet să-l potolească?
Dragi părinţi ce hoinăriţi-
Nu că staţi degeaba-afară!
Întoarceţi-vă la copii-
De nu-s bani, ei sunt comoară.
Cum trăiesc atâţi-a-n ţară
Veţi găsi şi voi ceva
Nu ne faceţi de ocară
Uitând copiii ...undeva!
Nimeni nu îi poate creşte
Cum o face un părinte
Doamne, nu-i uita în lume
Dă-le ochi, dă-le căinţă,
Cu ce câştig vă întoarceţi
Nu veţi trăi ca nababii
Dar ei lângă voi vor creşte
Nu vor umbla ca nomazii
Oameni buni ,cu minte bună,
Voi, români din lumea-ntreagă
Nu lasaţi ce v-a dat Domnul
Mai de preţ, veniţi degrabă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu