Dacă-ţi simţi zilele deşarte
Iubito, după ce-am să mor,
Nu te-ntrista ! Nu sunt departe!
Şi află că m-am stins de dor.
Întâi, mi-a purpurat privirea,
Pierdută-n roşiile apuneri
El, soarele, pe când iubirea,
Înnebunea sub presupuneri.
Apoi, mi-au lăcrimat pleoape
De-a ta ivire bucurate
Şi de fiorul că de-aproape,
Te voi privi pe săturate !
Iar în final, în sânge seruri
Au împietrit căldura care,
Mi-a arătat că sunt sub ceruri
Singur, căutându-te spre zare.
...
Când te-ai întors, răpus de dor
Tu m-ai aflat. Da-s prea departe !
Iubito, după ce-am să mor,
Să-ţi fie zilele deşarte !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu