Un orizont sluţit,
De norii de furtună,
Un ţipăt ascuţit,
De pescăruş răsună.
Abise răscolite
De trâmbele de vânt,
Vor bărcii rătăcite,
Să-i fie de mormânt.
O hărţuiesc cu valuri,
Ademenind-o-n hule,
Tribut nou de pe maluri,
În hăuri nesătule.
A apei cerbicie
S-a înfrăţit cu-o stâncă
Şi-o-ngroapă pe vecie,
În marea cea adâncă.
Doar astfel liniştit,
Neptun ar vrea uscatul
De viaţă văduvit,
Să-i şteargă iar păcatul.
Dar nu va fi uitată
O viaţă mării pradă.
Şi nu va fi iertată,
Netrebnica-i paradă.
Un ţipăt ascuţit
De pescăruş răsună,
Omagiu-n asfinţit,
Sub norii de furtună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu