În aceeaşi seară,
în povestea spusă printre crengi
ochii stelei vedeau
dincolo de lumea de azi.
Venise de undeva
dintr-o lume stranie
în care
drumurile aveau aripi
şi pomi doldora de cântece.
Luase pentru tine sunetele
şi aromele poveştilor
şi, cu ochii prea trişti
de atâta durere,
le arunca să-ncolţească
în sufletul tău.
Iar tu
le-ai prins cu grijă
şi-ai izvodit alte poveşti
pentru nu prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu