Azi,
am constatat cu uimire
că pietrele plecaseră la plimbare
printre oamenii
prea devreme deveniţi statui.
Nu ştiu de ce ,
dar vorbeau cu tristeţe,
despre clipele
când mâinile oamenilor
le dăltuiau trupul,
transformându-le-n oameni
şi chiar despre unul,
Pygmalion,
ce-şi făurise-o iubită de piatră
căreia zeiţa iubirii
i-a dat viaţă...
Azi am constatat
că pietrele au plecat la plimbare
şi eu eram o statuie,
aşteptând zeiţa iubirii...
Azi...
Cine ştie...poate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu