Alunecă, nostalgic, arcuşul pe strune,
Iar eu simulez că valsez;
Şi cântă zefirul, ceva fără nume -
Se scutură crengile, mă-nfior...şi visez!
Iar somnul e vis, reverie .
Inima sopteşte necuvinte
Şi-ntr-un larghetto distins ,
Se-aprinde lumina-n larice.
Miroase-a parfumuri lumeşti
Şi seara gândeşti că e mută,
Se-adună imagini celeşti,
Deodată ,tăcerea se rupe...
Salonul se deschide cu uşi de mahon
Covoare de preţ, stil arab
Pe poante zeiţele–n alb
În volte spre bolţi se ridică
Se vaită vioara-n surdină
Se-ascunde un ţipăt pe val
Pătrund pescăruşi pe fereastră
Şi duc melodia spre far
Şi vasul de ţărm se desparte,
Luând melodii şi lumini
În noaptea cea grea de suspine
Mai plânge-o vioară sublim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu