Natura îşi schimbă iar jocul
Uitând de-acum să ne-alinte
Şi vara-şi închide sorocul,
Tot pârjolind, cele sfinte.
Bat vânturi şi ploi cu stihii
Căci vara se-nchide cu toamna
În minţi ce-s trezite, pustii
Tot ce-aşteptăm… este iarna.
O fi vreun semn, sau natura
Ne joacă voit neputinţa,
Să înţelegem… scriptura
Poate-nţelegem… şi fiinţa.
Într-un final de înfrângeri
S-ar vrea să fim cât mai buni,
Dac’aceptăm, date curgeri
Domnul, va face… minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu