Te strig mereu, Exorcizare
Să te cobori în trupul meu
Să scap de-ntinsele fioare,
Ce mă străpung prin ţolul greu.
Să te cobori, să vii odată !
Să te aşterni în gândul meu,
Să nu rămân pe veci blocată,
În cel amor ce-l simt mereu.
Coboară-te şi stinge-mi vrerea,
De a iubi un păcătos.
Nenorocită-mi e puterea,
Mă lasă să mă-ntind, pe jos.
Să nu ridic nici o barieră,
Nici un oblon să nu închid,
Să stau dorind doar bacanală
Şi mii ceţuri,...să mă pierd.
Cum să nu strig, Exorcizare ?
Cum să nu-ţi cer că vreau uitare ?
Când cad mereu într-o visare,
Ce mă-nfioară... şi mă doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu