Poveste (a cui e vina?) de Zavoianu Vali

Cu trup firav, de păpădie
Cu brațe fine, de balet

C-un trandafir la pălărie
La cingătoare c-un buchet,

Cu păr ca marea înspumată
Ce curge-n valuri arămii
Așa mi te-amintesc eu fată
De când eram doar doi copii.

Simțeam când îmi zâmbeai, suavă
Ca un ceva, un nu știu ce...
Parc-aveam inima bolnavă
Că îmi bătea prea repede.

Când mă prindeai zâmbind de mână
Uitam și unde locuiesc
Dacă lipseai o săptămână
Zăceam, simțeam că mă sfârșesc.

Cătam mereu să fiu cu tine
Orice pretext părea firesc
Nu știu de ce ,dar era bine
Era curat, copilăresc.

Furam de prin grădini lalele
Și ți le așezam la geam
Erai în gândurile mele
Și-atât de fericit eram.

Și-anume căutam în jocuri
Cumva la piept să te ridic
Să se aprindă-n mine focuri
Și-n rest să nu mai știu nimic.

Copil eram și tu copilă
Și viața alt parfum avea
Dar anii mulți și fără milă
Ne-au transformat în altceva...

Azi te revăd și-mi pari străină
Și nu mai simt un nu știu ce
Și te privesc c-un fel de vină
Dar vina...nu știu a cui e.

E vina timpului, a sorții
Și vina-a tot ce-i azi pustiu
Sau vina vieții, sau a morții
Sau vina mea...nici nu mai știu...