Se-aşează cerul în genunchi
Şi de pe tâmpla lui coboară
Un înger alb purtând pe trunchi
În loc de aripi, primavară.
Şi nori desculţi în plete-i zac
Înveşmântaţi în dalbă rouă
Să-i facă cerului pe plac
Ei se apucă blând să plouă.
Pământul râde-nlănţuind
Îngenuncheatul cer cu-o floare
Şi-l prinde-n braţe dănţuind
Spre-a îngerului încântare.
Se-ntinde cerul zâmbitor
Cu mâinile sub cap, pe norii
Ce-au mângâiat cu ploaia lor
Dansul pământului şi-al florii.
Pe tâmplă-i urcă ostenit
Îngerul alb cu nori în plete
Se va întoarce negreşit
Pământul iar să-l mai îmbete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu